cand ma fac mare vreau sa fiu ... !!!

asta auzi la toti copiii:

-"ce vrei scumpule sa te faci cand o sa ajungi mare?"

-"vreau sa fiu ca tata, doctor"

- "si tu Maria?"

- "eu vreau sa ma fac actritaaa!"

cam asta e genu de dialog pe care il porti pe la varsta de 4-5 ani atunci cand ajungi in vizita la cei mai buni prieteni ai parintilor cu care nu s-au vazut de ceva timp...de cand tu aveai doar cateva luni. Si dupa ritualul de pupaturi, si tras de falci pe care trebuie sa il suporte orice copil mic, trebuie sa suporti balele pe fatza ta a cel putin 2 persoane.

Urmeaza intrebarea aia misto de tot, eu unul sunt innebunit dupa ea, e o intrebare plina de profunzime, o intrebare atat de plina de sens, si pentru care desi toata lumea ii stie raspunsul culmea tot este pusa..

-"si ia zi...cum te cheama??"

-"Victor!"

-"hai maaaa...ce scump...Victor si mai cum?" (gata deja esti pus in dificultate)

-"Victor Popescu"..si urmeaza apoi un concert de vaicareli "Victor Popescu maaaaa...ce scuuummpp...hai maaaa ce adorabil" si iar ritualul de pupaturi si tras de falci.

Hai ca asta ca asta dar stiti unde e problema aia mare?!?!...La parinti! Acolo intalnesti adevarata problema..de ce? pentru ca de multe ori se intampla ca parintii tai..sa uite cum te cheama si au asa o placere sadica atunci cand esti cu ei si se intalnesc cu cineva sa zica: "ia zi mami...cum te cheama?"...e grav...ce sa zic chiar grav..pana si parintii frate sa te intrebe?!?! Hai bunicii, hai prietenii, dar pana si parintii?!?!?!

Anyway dupa toate intrebarile gen : "cati ani ai?" , "cum te cheama", "unde stai?" asa cat sa testezi vocabularul copilului, si comunicativitatea sau chiar inteligentza pe care de multe ori parintii o mascheaza cu "eeee e timid, da' stie!!! sa-l manance mama"....urmeaza intrebarea "CE VREI SA TE FACI CAND AJUNGI MARE?".."Electrician, ca sa stiu sa schimb o priza in casa!!" am raspuns eu cand eram mic. "Asta e fimiu" s-a auzit o voce din spate.."Asa tata sa te pricepi la toate, sa fi barbat in casa!!"Ce pot sa zic aveam un scop, vroiam sa ajung totusi ceva...insa ce e foarte comic...nu e ceea ce vroiam eu sa ajung, ci ceea ce vroia sa ajung unul dintre prietenii mei din copilarie si anume..."semafor" da ati citit bine, vroia sa ajunga "semafor", lasand la o parte ca celalalt prieten al meu vroia sa se faca printesa.Deci clar, faceam echipa perfecta : printesa, electricianul si semaforul. Oricum ideea este ca fiecare copil de cand se naste stie ce vrea sa ajunga asta e clar...e mai greu pana isi da seama cum se spune acelui lucru si prefera sa dea raspunsuri foarte apropiate de ceea ce vrea sa ajunga. Spun asta pentru ca Semaforul a ajuns la "Academia de politia" iar Printesa la o firma care organizeaza nunti, deci poate imbraca oricand o rochie de mireasa ca sa se faca printesa :)) . Acum stau si ma gandesc oare voi ce vroiati sa ajungeti cand erati mici. In speranta ca amicul meu dupa 4 ani in "Academia de politie" ajunge politist si nu semafor....va salut calduros si ...pe mai tarziu!!!